Vis perdut

Mai convins că pot să zbor şi că aceasta e cea mai mare dorinţă. Ai zis că ai să fii alăturea de mine că nu trebuie să-mi fie frică. Mai făcut mai curajoasă, mai visătoare, mai puternică. Eu nu eram sigură pe mine, pe tot aceasta, dar prezenţa ta îmi dădea încredere, mă făcea să încerc să fac imposibilul. Innaripat cu un curaj imens tu mai luat de mână, mai dus pe marginea cele mai adânci prăpăstii mai legat la ochi şi ai zis să am încredere în tine, căci tu eşti şi vei fii tot timpul aproape şi mă vei susţine. Mai convins că noi suntem două aripi al aceluiaş suflet. De şi eram cu ochii legaţi îţi simţeam prezenţa, erai în inima mea. Mai făcut cadou prăpastiei, pe când am dorit să desfac aripile am înţeles că sunt abandonată astfel am pierdut încrederea. Atâta timp cât eram în liberă cădere toate cuvintele frumoase pe care mi le-ai şoptit au trecut prin capul meu. Am dat jos eşarfa de la ochi şi întunericul mi-a străpuns ochii, astfel toate imaginile despre tine şi toate visele cu tine au fost şterse. Am ajuns până la fundul prăpastiei minciunii şi dezamăgirii. Un vânt rece îmi cuprindea toată fiinţa, lucruri necunoscute ascundea acea beznă, dar nu îmi era frică căci mai eram puternică. Am înţeles că puterea venea din interiorul meu, dar nu de la tine. Sursa puterii mele şi a încrederii mele era Domnul Isus, nu tu. Tu ai fost întunericul, minciuna şi durera pentru mine, dar El a fost Salvatorul, Lumina, Puterea şi Dragostea pe care doar El poate să mi-o dea fără ca să-mi ceară prea multe în loc,e nevoie doar sa-L iubesc cu toată inima mea şi să las ca Lumina iar să pătrundă în viaţa mea.