Un an

A mai trecut un an. Zilele ce au mai rămas se scurg încet ptin venele timpului. Un an în care am cules roade amare din pomii: durerii, disperării, dezamăgirii, minciunii. Un an în care am înţeles că iubirea nu e făcută pentru mine. E dureros să ştii că cel mai dorit lucru din viaţa ta nu îţi poate aparţine din cauza că vă respingeţi. Aş dori cu anul care trece să treacă tot răul ce a fost în el şi să rămână doar amintirile plăcute. Multe doresc, dar totuşi aş fii confuză dacă aş fii întrebată ce-mi doresc în această clipă? 

 Gândurile iarăşi mă duc pe tărâmul interzis, pe tărâmul dragostei, unde găsesc imitaţii jalnice al bărbatului perfect. Sunt confuză şi realizez  că pentru prima oară regret ceva. Regret că am fost slabă şi nu am luptat până nu am obţinut victoria. Visele mele au fost zdrobite asemenea unui castel din sticlă. Au rămas doar cioburile în care se reflectă speranţa de mult ucisă de mine. Asemenea unei fantome ea mă ţine în tensiune şi nu mă lasă să uit aceea ce de mult timp ma uitat pe mine.

   Încă un an a trecut, cel mai greu şi dureros an, fiindcă nu am ieşit victorioasă din ultima mea luptă în care am fost răpusă la pământ difinitiv…