De ce plang femeile?...

 Intr-o zi, un copil isi vede mama plangand

– De ce plangi, mamico?

– Pentru ca sunt femeie…

– Nu inteleg… zise micutul.

Mamica il imbratisa si-i spuse:

– Si n-ai sa intelegi niciodata.

Mai tarziu, copilul isi intreba tatal:

– De ce plange mamica?

– Nu stiu nici eu… Toate femeile plang fara motiv… a fost tot ce i-a putut spune tatal.

Devenind adult il intreba pe Dumnezeu:

– Doamne! De ce plang femeile asa de usor?

 Si Dumnezeu ii raspunse:

  – Cand am facut femeia a trebuit sa fie o fiinta deosebita. I-am facut umerii destul de puternici ca sa poarte pe ei toata greutatea acestei lumi si destul de moi ca sa fie confortabili. I-am dat forta de a da viata… 

Si cea de a accepta respingerea cu care o tradeaza adesea proprii copii. 

    I-am dat forta care-i permite sa continue cand toata lumea o abandoneaza… Forta de a avea grija de familie in pofida bolii si oboselii. I-am dat sensibilitatea de a-si iubi copiii cu o dragoste neconditionata chiar si atunci cand ei o ranesc cumplit. I-am dat forta de a-si suporta barbatul in caderile sale si de a-i ramane alaturi cu aceeasi tarie… Am facut-o din coasta ca sa-i apere inima…  

    Si in fine, i-am dat lacrimi sa planga atunci cand simte nevoia… Vezi, fiule, frumusetea unei femei nu sta in vesmintele pe care le poarta, nici in chipul ei, nici in coafura. Frumusetea unei femei sta in ochii ei. Aceasta e poarta catre inima ei – locul unde se adaposteste Dragostea…  Si adesea lacrimile ei sunt cele prin care poti sa-i zaresti Inima…