Aleg câteva cuvinte ca pe nişte sticluţe colorate şi le tot învârt înspre soare până obţin cel mai frumos desen.
Când îl transmit din mână-n mână, să-i bucur şi pe alţii – se poate transfigura. Oricum, iar şi iar mă joc cu acest caleidoscop plin de cuvinte... (Angelina)


joi, 21 aprilie 2011

Mila


Cand esti sanatos, plin de viata in floarea tineretii, plin de puteri si vise, cand nu ai nici o problema fizica si poti sa lucrezi si sa-i ajuti pe altii, sa-i sustii sa le fii alature, iar cuiva ii este mila de tine, aceasta e ca si un cutit direct in propriu orgoliu. Orice as putea suporta dar mila cuiva fata de mine nu. Sunt cat de cat frumoasa gandesc creativ, ma descurc bine in unele lucruri si mai putin in altele, insa totusi cred ca nu sunt demna de mila. Sa fii iubita din mila cred ca e ultima forma de injosire a unui om. Mila ta ma raneste, parca imi da de inteles ca sunt mai diferita decat altii si doar merit mila si pot fii iubita de cineva doar din mila alte calitati nu am. As dori sa fug departe de aceasta lume, unde nimeni nu ma va putea atinge, vedea sau auzi. As dori sa ma transform intr-o frunza si sa hoinaresc departe de aceasta lume si apoi sa dispar in nestire si nimanui sa nu-i pese de mine si nimeni sa nu intrebe de mine, toti sa uite de mine de acea pesoana care este demna doar de mila. Dragostea nu e pentru mine, nici fericirea, nimic din aceste lucruri ce implica doua persone, doar mila. 
 Asemena unui spin acest cuvand exprimat de tine a intrat adanc in sufletul meu si ori de cate ori il repeti acest spin se rasuceste si imi ravaseste sufletul. Mai bine ar fii sa dispar si sa nu impovarez viata altora cu viata mea ce e demna doar de mila. Trezesc doar mila cand ma priveste cineva si nimic mai mult. De parca nu as avea ochi si nu  pot sa percep adevarata frumusete  a unui trandafir, de parca nu pot alerga cu picioarele goale pe iarba si nu pot sa simt cum imi mangaie talpa, de parca nu pot sa-i strang pe cei dragi cu multa dragoste la pieptul meu fiindca nu am maini de parca as fii lipsita de suflet si inima si nu pot iubi. Mai imbracat in hainele milei ai dorit sa-mi arati ca e ceva frumos dar nu e. Nu am nevoie sa-mi zici ca ma iubesti, doar din mila, nu am nevoie sa-mi fii amic doar fiindca iti este mila, nu am nevoie sa vii sa ma vezi doar din mila. Tu ce castigi de la aceasta, incerci astfel sa stergi cateva pacate din trecutul tau, ingenunchinduma pe mine in fata milei? Nu am nevoie de asemenea sacrificii, nu doresc viata nimanui doar din mila. As dori sa am fiindca merit dar nu fiindca am cersit. Sunt asemenea unui cersator, care cerseste mila altora? Asa cred ca mai vazut. Un cersator care impovareaza pe altii cu mila pentru sine. Astfel ai calcat mandria mea si chiar pe mine in picioare, ma simt ieftina fara de valoare lipsita de calitati pentru care as putea fii apreciata. Toate cuvintele si dovezile au fost spuse si facute doar din mila. Chiar nu merit fiindca sunt un nimeni si suferinta mea trezeste mila. As dori sa uit de existenta ta sau total sa uit de mine.
 Mai bine sa dispar eu, fiindca eu nu prezint o asa valoare cum prezinti tu. Mila, acest cuvant imi taie gandurile asemnea unei sabii cu doua taisuri care nu se mai opreste. Pana si mie nu imi este mila de mine de ce ti-ar fii tie mila? Un amic ce zice ca ii este mila de tine nu iti este amic. Regret ca suferintele mele trezesc asemenea sentimente in tine. Esti liber de la promisiunea data fiindca e facuta doar din mila si eu nu doresc. Un lucru doar pot sa-ti mai spun, ramai doar cu mila ta, ADIO.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu