Gânduri...

OM - cununie a Spiritului cu Materia - o dualitate aproape contradictorie, dar fără de care nu există Întregul...

*
Suflet - aburul divin ce ne întreţine viaţa şi transcende cu ultima expiraţie...

*
Grai străbun... La început a fost Cuvântul... Mamă!

*
Iubirea este fiorul reamintirii unui suflet, care, cândva, foarte demult, pe parcursul ciclului de vieţi, a fost geamăn sufletului tău...

*
Lan de grâu - spicele-n rugăciune pentru pâinea noastră cea de toate zilele...

Poezii cu un singur punct…

SCENĂ DE NOAPTE

Dumnezeule cum se topeşte
bucata de zahăr a lunii
în ceaiul cel negru
al nopţii care cade…


SPECIAL

Arta adevărată
îţi dă impresia
că a fost făcută
special pentru tine…



 
DEZECHILIBRU

Mult lemn pentru garduri
şi puţin lemn
pentru viori…


CEI CE SAPĂ

Nu toţi cei care sapă
în jurul tău
vor neapărat să-ţi dăruiască
o fântână cu apă
proaspătă…


RĂU, ORICUM...

Cum mă gândesc la ea,
Cum mi se face rău…

Averea...

Nicicând nu simt

Că mi se dăruieşte mai mult

Decât atunci când primeşti ceva de la mine –

Atunci când înţelegi bucuria pe care o simt

Dăruindu-ţi ceva.

Tu ştii că îţi fac un dar

 Nu pentru a te simţi îndatorat,

Ci pentru că vreau să trăiesc

Sentimentul de prietenie

Pe care îl am pentru tine.

Şi când Tu primeşti ceva de la mine,

Simt că primesc o avere!

Generozitatea şi Libertatea

Vă consideraţi liber?

Mulţi cred că libertatea înseamnă posibilitatea de a face tot ce droeşti. Adevărata libertate nu este posibilă fără înţelegerea propriei persoane, fără cunoaşterea legilor universale şi autodisciplinei. Noţiunea de “libertate” exclude frica, mânia, invidia, lenea ş.a. Parcă poate fdi considerat liber omul, care a căzut în capcana îndoielilor? Dar acela, care e robul propriilor obiceiuri rele? Acel care este liber, nu poate fi impus de nimeni să săvârşească o faptă incorectă.

A te elibera pe tine însuţi şi a-i ajuta pe alţii să se elibereze de ceea ce le pricinuieşte suferinţă – iată adevărata generozitate!

 

Pe drumul venind din trecut

Un rob în suflet mi se zbate,
Eu nemilos îl biciuiesc,
Nu ca mai mult să-l asupresc,
Ci ca să-l scot la libertate.

Îl trag ca dintr-un beci din mine –
Vreau să devină domnitor
Nu pe vreo ţară sau popor –
Pe viaţa ce îi aparţine.

Un rob în suflet mi se zbate,
L-am scos din lanţ, pe răni îl ung,
Spre soare-l duc, dar drumu-i lung –
Suntem abia la jumătate.

...

     Oamenii curaţi au mare grijă de curăţenia corpului, a hainelor şi locuinţei lor. E un lucru foarte bun, dar nu mai puţin important este să menţii curăţenia interioară: puritatea gândurilor, a vorbirii şi a relaţiilor.

     Se spune, că de la dragoste până la ură este doar un singur pas. Această „dragoste”, de fapt, nu este dragoste. Adevărata Dragoste nu poate răni: ea nu pune condiţii, nu este egoistă şi meschină. Noi iubim pentru că nu putem să nu iubim. Dragostea este un sentiment minunat, care se naşte şi trăieşte în suflet şi nu are nici o legătură cu corpul. Dragostea se manifestă în dorinţa de a dărui, în înţelegere, încredere şi respect. Această dragostea curată nu distruge inimile. Ea ne face FERICIŢI. Dragostea este multilaterală şi multiaspectuală: Dragostea de Viaţă, de Natură, de Dumnezeu… Dragoste este Lumina caldă, de Aur a Minţii…

Ce-ai semănat cu lacrimi

Ce-ai semănat cu lacrimi

Ai să culeg cântând,

Oricât de lung e drumul

Se va sfârşi-n curând.

Nu plânge, după anii

Ce trec şi nu mai vin,

Fii răbdător în chinuri

Nu-i  cerul tot senin.

Alege din durere

Adâncul ei folos,

Tărie-ţi dă privirea

Răbdării lui Hristos.

Nu piere niciodată

Un bine semănat,

Când mai în lipsă fivei

Tu vei primi ce-ai dat.

Nu pierde adevărul

Mărturisit şi viu,

El nu e niciodată, 

Zădarnic şi târziu.

Nici plânsul rugăciunii,

Nici micul milei dar,

Nici grija dusă.n taină,

Nimic nu-i în zădar.

Ce-ai semănat cu lacrimi

Ai să culegi cântând,

Oricât de lung e drumul

Se va sfârşi-n curând.

Căci orice bob rodeşte,

Şi-n tot cum vine-i rând,

Ce-ai semănat cu lacrimi

Vei secera-n curând

http://www.youtube.com/watch?v=X4hE5a9KFpI

Un an

A mai trecut un an. Zilele ce au mai rămas se scurg încet ptin venele timpului. Un an în care am cules roade amare din pomii: durerii, disperării, dezamăgirii, minciunii. Un an în care am înţeles că iubirea nu e făcută pentru mine. E dureros să ştii că cel mai dorit lucru din viaţa ta nu îţi poate aparţine din cauza că vă respingeţi. Aş dori cu anul care trece să treacă tot răul ce a fost în el şi să rămână doar amintirile plăcute. Multe doresc, dar totuşi aş fii confuză dacă aş fii întrebată ce-mi doresc în această clipă? 

 Gândurile iarăşi mă duc pe tărâmul interzis, pe tărâmul dragostei, unde găsesc imitaţii jalnice al bărbatului perfect. Sunt confuză şi realizez  că pentru prima oară regret ceva. Regret că am fost slabă şi nu am luptat până nu am obţinut victoria. Visele mele au fost zdrobite asemenea unui castel din sticlă. Au rămas doar cioburile în care se reflectă speranţa de mult ucisă de mine. Asemenea unei fantome ea mă ţine în tensiune şi nu mă lasă să uit aceea ce de mult timp ma uitat pe mine.

   Încă un an a trecut, cel mai greu şi dureros an, fiindcă nu am ieşit victorioasă din ultima mea luptă în care am fost răpusă la pământ difinitiv…