Aleg câteva cuvinte ca pe nişte sticluţe colorate şi le tot învârt înspre soare până obţin cel mai frumos desen.
Când îl transmit din mână-n mână, să-i bucur şi pe alţii – se poate transfigura. Oricum, iar şi iar mă joc cu acest caleidoscop plin de cuvinte... (Angelina)


duminică, 20 martie 2011

De vorba cu singuratatea...



Sunt, eu sunt o frunza verde.
Sunt, eu sunt un spic de grau.
Sunt, eu sunt un strop de apa.
Intr-o mare. Intr-un rau.
Ce-i o frunza verde-n codru!
Ce-i un spic de grau in lan!
Ce-i un strop de apa-n mare...
Si in rau, si in ocean!
Frunza-i frunza langa frunza.
Langa spic e spicul spic.
Dar si stropul, ah, si stropul
fara mare e nimic.
Sunt o frunza, sunt un codru.
Sunt un spic si sunt un lan.
Sunt un strop si sunt o mare,
sunt un rau, un ocean.
     
(Dumitru Matcovschi)

Un comentariu: