Nimic nu mai doresc

Am fost o naivă să cred că mă poţi iubi. Am stat la umbra iubirii tale şi pe când am deschis mai larg ochii am înţeles că eram sub umbra milei. Ai încercat să mă convingi că nu e aşa. Dar totuşi adevărul e mai bun decât minciuna, chiar de te face să suferi şi să urăşti viaţă şi propria existenţă. Bine că ai oprit acest joc la timp, înainte de a-mi desfacea aripile pentru a zbura deasupra prăpastiei. Adâncă a fost ea am strigat şi abea am auzit ecoul. Mam aşezat pe marginea ei, picioarele îmi stateau cufindate în ea. Dădeam din picioare asemenea unui copilaş jucăuş, parcă încercam să amestec ceva cu ele. Am încercat să înnec în ea durerea, singurătatea, disperarea, supărarea. Toate acestea au început să iasă din mine cu lacrimile sărate şi reci. Doresc să rămână acolo şi să nu mai poată ieşi vreodată să nu mă mai găsească şi nici să nu-mi atingă inima şi sufletul. Şi tu dragostea mea ai rămas abandonată acolo, singură în frig şi întuneric şi te rog să nu mă mai cauţi niciodată fiindcă ştiu că tot timpul ai să fii înşelătoare pentru mine.  Nimeni nu mă poate iubii fiindcă nu sunt supusă şi doresc să fiu liberă, doresc să protejez, prea mult doresc să iubesc şi cu aceasta îi sufoc pe toţi. Sunt o  încăpăţinată neisprăvită şi tind tot timpul să am dreptate sunt o povară, un bluestem, un coşmar, o tortură, sunt ceva ce face doar umbră  pe acest pământ, sunt o distrugătoare, o stană de piatră ce are în piept un cub de gheaţă, sunt un nimeni. Deci cum mai pot convinge pe cineva  că şi eu pot iubi şi eu doresc să visez, că şi eu doresc să fiu fericită  şi doresc să trăiesc doar o viaţă de muritor. La ce bun să le spun, oricum nimeni nu mă va înţelege,  nu mă va accepta. Cine ştie cât e de greu să zâmbeşti şi să ascunzi în inimă o mare durere şi un mare regret fiindcă am mai primit o şansă să mai trăiesc. Cine ştie cât e de greu să încerci să nu iubeşti pe cineva fiindcă dragostea ta  să nu mai răneaşcă pe nimeni şi nici să nu înjosească. 

 Cine  ştie cât e de greu să zici cuiva convingător trăieşte şi bucurăte de viaţă când singur doreşti să  mori. E greu să fii ideal când cineva îţi cerea aceasta drept dovadă  de dragoste. Înţelegi că această persoană  nu are nevoie de dragostea ta, că ţi-a zis să faci imposibilul ca să scape de tine. Acuma toţi sunt liberi  pe nimeni nici o promisiune şi nici un sentiment nu-i leagă de mine şi nici nu aş mai dori să îndrăznescă să zică cineva  că mă iubeşte, mă poate face fericită, mă poate vindeca de durere, îmi dăruieşte marea cu sarea, luna de pe cer. Îmi este milă  de acela care va încerca aceasta.