Gânduri...

OM - cununie a Spiritului cu Materia - o dualitate aproape contradictorie, dar fără de care nu există Întregul...

*
Suflet - aburul divin ce ne întreţine viaţa şi transcende cu ultima expiraţie...

*
Grai străbun... La început a fost Cuvântul... Mamă!

*
Iubirea este fiorul reamintirii unui suflet, care, cândva, foarte demult, pe parcursul ciclului de vieţi, a fost geamăn sufletului tău...

*
Lan de grâu - spicele-n rugăciune pentru pâinea noastră cea de toate zilele...

Poezii cu un singur punct…

SCENĂ DE NOAPTE

Dumnezeule cum se topeşte
bucata de zahăr a lunii
în ceaiul cel negru
al nopţii care cade…


SPECIAL

Arta adevărată
îţi dă impresia
că a fost făcută
special pentru tine…



 
DEZECHILIBRU

Mult lemn pentru garduri
şi puţin lemn
pentru viori…


CEI CE SAPĂ

Nu toţi cei care sapă
în jurul tău
vor neapărat să-ţi dăruiască
o fântână cu apă
proaspătă…


RĂU, ORICUM...

Cum mă gândesc la ea,
Cum mi se face rău…

Averea...

Nicicând nu simt

Că mi se dăruieşte mai mult

Decât atunci când primeşti ceva de la mine –

Atunci când înţelegi bucuria pe care o simt

Dăruindu-ţi ceva.

Tu ştii că îţi fac un dar

 Nu pentru a te simţi îndatorat,

Ci pentru că vreau să trăiesc

Sentimentul de prietenie

Pe care îl am pentru tine.

Şi când Tu primeşti ceva de la mine,

Simt că primesc o avere!

Generozitatea şi Libertatea

Vă consideraţi liber?

Mulţi cred că libertatea înseamnă posibilitatea de a face tot ce droeşti. Adevărata libertate nu este posibilă fără înţelegerea propriei persoane, fără cunoaşterea legilor universale şi autodisciplinei. Noţiunea de “libertate” exclude frica, mânia, invidia, lenea ş.a. Parcă poate fdi considerat liber omul, care a căzut în capcana îndoielilor? Dar acela, care e robul propriilor obiceiuri rele? Acel care este liber, nu poate fi impus de nimeni să săvârşească o faptă incorectă.

A te elibera pe tine însuţi şi a-i ajuta pe alţii să se elibereze de ceea ce le pricinuieşte suferinţă – iată adevărata generozitate!

 

Pe drumul venind din trecut

Un rob în suflet mi se zbate,
Eu nemilos îl biciuiesc,
Nu ca mai mult să-l asupresc,
Ci ca să-l scot la libertate.

Îl trag ca dintr-un beci din mine –
Vreau să devină domnitor
Nu pe vreo ţară sau popor –
Pe viaţa ce îi aparţine.

Un rob în suflet mi se zbate,
L-am scos din lanţ, pe răni îl ung,
Spre soare-l duc, dar drumu-i lung –
Suntem abia la jumătate.

...

     Oamenii curaţi au mare grijă de curăţenia corpului, a hainelor şi locuinţei lor. E un lucru foarte bun, dar nu mai puţin important este să menţii curăţenia interioară: puritatea gândurilor, a vorbirii şi a relaţiilor.

     Se spune, că de la dragoste până la ură este doar un singur pas. Această „dragoste”, de fapt, nu este dragoste. Adevărata Dragoste nu poate răni: ea nu pune condiţii, nu este egoistă şi meschină. Noi iubim pentru că nu putem să nu iubim. Dragostea este un sentiment minunat, care se naşte şi trăieşte în suflet şi nu are nici o legătură cu corpul. Dragostea se manifestă în dorinţa de a dărui, în înţelegere, încredere şi respect. Această dragostea curată nu distruge inimile. Ea ne face FERICIŢI. Dragostea este multilaterală şi multiaspectuală: Dragostea de Viaţă, de Natură, de Dumnezeu… Dragoste este Lumina caldă, de Aur a Minţii…